Wednesday, July 29, 2009

singura

Am incercat sa ajung masina din urma dar nu am reusit, nu inteleg de ce au plecat si pe mine m-au lasat, poate ca au uitat, trebuia sa fi fost mai atenta. Data viitoare nu am sa mai scap masina aia din ochi. Oare unde sunt? Nu cunosc nimic aici... si ce s-a intamplat oare cu albisoara? i-am simtit si ei mirosul in masina, ia sa ma duc sa vad unde este.
....
Nimic, s-a facut noapte si nu-i nimic aici, abia mai simt mirosul stapanilor mei, noroc ca este aici sacul asta, inca mai are mirosul lor. Sunt sigura ca maine dimineata or sa vina aici, imi este foame.
....
- Unde ar putea sa se fi dus? Uite acolo un cioban, haide sa-l intrebam.
- Stai sa bag masina, uite ca merge. Dar nu cred ca o gasim.
- Buna ziua..
- Aii? Ce zici? Nu aud bine, vorbeste mai tare...
- Fiti amabili, ati vazut cumva doi caini pe aici, unul alb si unul maroniu?
- Ce sa vad, caini? nuuuu.... da ce-i cu ei?
- Sun ai mei, i-am.... pierdut aici ieri, as vrea sa-i gases.
- Nu stiu baiete, vezi ca vacarul ala poate sa stie.
...........
- Vezi, aceeasi poveste. Puteam sa bag mana in foc ca nici el nu stie nimic.
- Era ok omul, ai vazut ca avea grija de cainii aia, poate au ajuns pe maini bune.
- Haide sa cautam si in padure, lasam masina aici.
....
Eram sigura ca or sa vina, si au venit, era stapanul de la Bucuresti cu inca un stapan, nu il cunosteam... insa m-am bucurat foarte mult cand i-am gasit, si eu s-au bucurat la fel de mult. Stapanul nou a zis: "Vezi Mihai, nu e chiar proasta, a stiut unde sa te astepte". Mi-au dat sa mananc si apoi sa beau, tot vorbeau despre celalalt caine, si intrau in padure si strigau... dupa o vreme m-au suit in masina, de data asta in fata. Stateam la picioarele stapanului nou. Il cheama Orlando, si nu s-a suparat pe mine cand i-am sarit in brate - m-am speriat tare cand masina s-a zmucit, cred ca si ei s-au speriat pentru ca Mihia si-a cerut scuze:
- Credeam ca am eu prioritate, scuze... sunt obosit.
- Ai reflexe bune, daca ne lovea praf ne faceam.
- ce porcarie, am gresit drumul, nu mai iesim in DN1 - si uite ce prost e drumul pe aici, oare cat facem pana la Cheia?
...
Eram fericita, stapanul nou ma mangaia mereu si totul era frumos, s-a facut noapte. La un moment dat masina s-a oprit.
- Am ajuns, haide jos.
...
- Uite, ii place aici, cred ca ne simte mirosul.
- Da si si-a facut deja un prieten.
- Mama ce ma enerveaza cainele ala, vine mereu la noi si se linguseste... las ca se potrivesc.
- Mai da-i mancare.
...
- Buna, am ajuns.
- Cum a fost Mihai? Ai gasit cateii?
- Doar una, dar a fost incredibil ca am reusit sa o gasim, am cautat o gramada. Este la Cheia acum, cred ca o sa se descurce, i-am lasat mancare si si-a facut un prieten.
- Bravo... haide la culcare, maine tre sa mergem devreme la serviciu.
- Da, vin, fara Orlando nu as fi reusit. Sunt foarte fericit ca am reusit sa o gasim. Maine o sun pe mama sa-i zic.
Posted by Picasa

1 comment: