Blogul unui catel

Wednesday, July 29, 2009

singura

Am incercat sa ajung masina din urma dar nu am reusit, nu inteleg de ce au plecat si pe mine m-au lasat, poate ca au uitat, trebuia sa fi fost mai atenta. Data viitoare nu am sa mai scap masina aia din ochi. Oare unde sunt? Nu cunosc nimic aici... si ce s-a intamplat oare cu albisoara? i-am simtit si ei mirosul in masina, ia sa ma duc sa vad unde este.
....
Nimic, s-a facut noapte si nu-i nimic aici, abia mai simt mirosul stapanilor mei, noroc ca este aici sacul asta, inca mai are mirosul lor. Sunt sigura ca maine dimineata or sa vina aici, imi este foame.
....
- Unde ar putea sa se fi dus? Uite acolo un cioban, haide sa-l intrebam.
- Stai sa bag masina, uite ca merge. Dar nu cred ca o gasim.
- Buna ziua..
- Aii? Ce zici? Nu aud bine, vorbeste mai tare...
- Fiti amabili, ati vazut cumva doi caini pe aici, unul alb si unul maroniu?
- Ce sa vad, caini? nuuuu.... da ce-i cu ei?
- Sun ai mei, i-am.... pierdut aici ieri, as vrea sa-i gases.
- Nu stiu baiete, vezi ca vacarul ala poate sa stie.
...........
- Vezi, aceeasi poveste. Puteam sa bag mana in foc ca nici el nu stie nimic.
- Era ok omul, ai vazut ca avea grija de cainii aia, poate au ajuns pe maini bune.
- Haide sa cautam si in padure, lasam masina aici.
....
Eram sigura ca or sa vina, si au venit, era stapanul de la Bucuresti cu inca un stapan, nu il cunosteam... insa m-am bucurat foarte mult cand i-am gasit, si eu s-au bucurat la fel de mult. Stapanul nou a zis: "Vezi Mihai, nu e chiar proasta, a stiut unde sa te astepte". Mi-au dat sa mananc si apoi sa beau, tot vorbeau despre celalalt caine, si intrau in padure si strigau... dupa o vreme m-au suit in masina, de data asta in fata. Stateam la picioarele stapanului nou. Il cheama Orlando, si nu s-a suparat pe mine cand i-am sarit in brate - m-am speriat tare cand masina s-a zmucit, cred ca si ei s-au speriat pentru ca Mihia si-a cerut scuze:
- Credeam ca am eu prioritate, scuze... sunt obosit.
- Ai reflexe bune, daca ne lovea praf ne faceam.
- ce porcarie, am gresit drumul, nu mai iesim in DN1 - si uite ce prost e drumul pe aici, oare cat facem pana la Cheia?
...
Eram fericita, stapanul nou ma mangaia mereu si totul era frumos, s-a facut noapte. La un moment dat masina s-a oprit.
- Am ajuns, haide jos.
...
- Uite, ii place aici, cred ca ne simte mirosul.
- Da si si-a facut deja un prieten.
- Mama ce ma enerveaza cainele ala, vine mereu la noi si se linguseste... las ca se potrivesc.
- Mai da-i mancare.
...
- Buna, am ajuns.
- Cum a fost Mihai? Ai gasit cateii?
- Doar una, dar a fost incredibil ca am reusit sa o gasim, am cautat o gramada. Este la Cheia acum, cred ca o sa se descurce, i-am lasat mancare si si-a facut un prieten.
- Bravo... haide la culcare, maine tre sa mergem devreme la serviciu.
- Da, vin, fara Orlando nu as fi reusit. Sunt foarte fericit ca am reusit sa o gasim. Maine o sun pe mama sa-i zic.
Posted by Picasa

Thursday, July 23, 2009

o zi ploioasa

Sambata la pranz
- Mihai, ce s-a intamplat, m-am speriat cand am vorbit cu tine la telefon. Ce ai?
- Nimic.
- Este ok bunica?
- E ok...ma rog, a aiurea... am facut ceva naspa de tot. Ti-am zis ca in iarna a fatat cateaua ei 3 catele si nu a reusit sa le dea. Mai bine nu ma duceam. Ce naiba mi-a trebuit, puteau sa se descurce si fara mine la culesul ciresului. A trebuit sa abandonam doua catele langa Alexandria... nu vreau sa mai vorbesc. Nu vreau sa ma mai gandesc la asta.
- Ok, nu mai zic nimic, haide ca intarziem. Cu ce costum mergi?
- Cand ne-am suit in masina a inceput sa alerge dupa noi, probabil ca a fost lovita de o masina deja - la cat de proasta este. Cum naiba am putut eu sa fac asa ceva?
....
Sambata noaptea
- Daca nu incerc, ce fel de om mai sunt, aveam impresia ca sunt ok. Culmea este, cand a iesit din sac se bucura sa ne vada, saraca de ea.
- Da Mihai, e aiurea. Uite ce, vin eu cu tine maine si o cautam. Daca o gasim bine, daca nu, macar stii ca ai incercat.
- OK. Te sunt maine dimineata. Ce porcarie cu Catanga asta...aproape ca strica nunta Laurei... nu mai pleaca odata, cred ca nu si-a facut tariful si tot se invarte pe la mese. Ma duc pe terasa sa nu ma mai polueze fonic.

Wednesday, July 22, 2009

Introducere

In poza sunt eu acum o luna si ceva, este weekend-ul in care a inceput cea mai mare aventura a vietii mele, cel putin pana atunci.
In acel weekend au venit stapanii de la Bucuresti, vin destul de rar pe aici pe la noi si de obicei stau putin. De cand stapana mea "bunica" a ramas singura parca au inceput sa vina mai des... dar ce stiu eu? sunt doar de doi ani pe aici serifa peste curte.
Nu mereu am stat legata in lant, ma mai certa "bunica" pentru ca ii rupeam plantele sau cand saream cu labele pline de noroi pe ea, si nu a inteles niciodata jocul meu in care ii ascundeam cate un papuc... dar in primavara asta m-a legat. Pare mai obosita in ultima vreme.
Bunica lipseste mereu iarna, se duce la Bucuresti si pe mine ma lasa aici singura. Vin din cand in cand niste oameni si-mi dau sa mananc, nu e tocmai placut, insa m-am descurcat peste iarna, ba chiar am facut si pui. Am 3 pui toate fete. Cand erau mici veneau oameni si se uitau la ele, ii spuneau bunicii ca ei vor catei nu catele si plecau.
.....
Vineri seara
- Mamaia nu le mai suporta, fac galagie noaptea, daca sunt libere strica totul prin curte. Saptamana trecuta a scapat aia alba si foarte greu am reusit sa o legam la loc. Si in plus mananca mai mult decat ea.
- Pai bine, si ce ai vrea sa facem? ii dam niste bani, aducem mancare... ce putem face?
- A incercat sa scape de ele, a dus doua la marginea satului dar s-au intors.
- Fete destepte :)
.......
Nu am inteles de ce baiatul acela m-a mangaiat mai mutl decat de obicei, am primit mai multa mancare, toata lumea era trista.


va continua....